Turcia și ”războiul proiectelor”

Cuvânt introductiv

        Izobarele geopolitice ale Turciei cuantifică o regiune extinsă și exercită înrâurire asupra Balcanilor, la Marea Neagră, asupra Ucrainei și sudului Rusiei, Caucazului, Asiei Centrale și Orientului Mijlociu arab. Poziția Turciei, de punte de legătură a uscatului adiacent Mării Mediterane (la sud) și Mării Negre (la nord), o prezintă ca pe o națiune insulară. Rolul Turciei în bazinul Mării Negre, Caucaz și Asia Centrală și Orientul Mijlociu este crucial și vital. Statul turc emite impulsuri geopolitice vii și dinamice în regiune și, indiscutabil, reprezintă o ”putere regională”. Se cere de reținut ideea că Turcia deține un control asupra izvorului Tigrului și al Eufratului ce reprezintă un avantaj geografic și geopolitic și poate oricând să sisteze aprovizionarea cu apă a Siriei și Irakului. Turcia deține cheile strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Turcia deţine a doua mare armată din NATO și niciodată nu a pus problema evadării din alianță.

Turcia s-a constituit treptat într-o zonă de tranzitare a resurselor energetice provenite din Orientul Mijlociu (Iran, Irak) şi regiunea Mării Caspice. Pe de altă parte, o cantitate semnificativă a resurselor provenite din Federaţia Rusă a fost redirecţionată spre Occident şi Orientul Mijlociu prin intermediul portului Ceyhan.

Privită din perspectiva geoeconomică, Turcia continuă să-şi consolideze un statut de intermediar principal al rutelor alternative de transport al resurselor energetice din regiunea Caspică, Iran, Irak, spre Europa Occidentală.

În ultimul deceniu Turcia a suferit în relațiile cu Israelul, după ce a ajuns președinte Recep Tayyip Erdogan, considerat un personaj care aspiră să unifice lumea islamică, care a impus o relație controversată cu statele din zonă și a instituit un regim autoritar. Între Israel și Turcia exista un parteneriatul strategic în sfera de securitate și apărare, care a înzestrat cu tehnologii avansate și a sporit eficiența armatei turce. În baza acestui parteneriat strategic a fost identificat și capturat de către serviciul special Mossad unul dintre cei mai importanți lideri kurzi. Între Israel și Turcia exista un volum comercial de 2 mlrd. dolari în anul 2004.

Mai mulți experți din Israel consideră că Recep Tayyip Erdogan poate fi asemuit cu acea figură politică care trebuie să unifice lumea sunnită în regiunea Orientului Mijlociu (a se vedea televiziunea Canal 9 din Israel-9tv.il).

În anul 2004 ambasada Federației Ruse de la Ankara posta o declarație ( o regăsim și astăzi pe site-ul ambasadei Federației Ruse din capitala Turciei; în acea perioadă volumul comercial dintre cele două state depășea cifra de 4 mlrd de dolari), care invocă instituirea unei cooperări extinse între Turcia și Rusia și de contracarare a puterii maritime (rimlandului) considerând că cele două state dispun de o moștenire imperială- a marilor imperii- Imperiul Rus și Imperiul Otoman- și se impune descurajarea  proiectelor hegemonice occidentale. În proiectul eurasiatic al Rusiei un loc special i se rezervase Turciei și se încerca conectarea turcilor în proiectele geoeconomice rusești. Incontestabil, Ankara își proiectase o proprie viziune geopolitica și dispune de un propriu proiect eurasiatic – pan-turcic, iar acesta reclama o unificare a lumii eurasiatice pan-turcice.

Trebuie să amintim că în anul 2010 Rusia a devenit cel de-al doilea partener extern al Turciei. În anul 2015 Turcia ocupa locul cinci în relațiile comerciale cu Federația Rusă, în anul 2014 exista un volum comercial între Turcia și Rusia de circa 31 mlrd de dolari. Cota furnizorilor energetici din exportul rusesc pentru Turcia constituia 70 %. Turcia furniza Rusiei produse naturale, textile, diverse echipamente. Ministerul dezvoltării economice anunța că volumul comercial dintre cele două țări nu a depășit cifra 18-19 mlrd de dolari în anul 2015, iar pentru anul 2016 acesta urma să se diminueze cu încă 800 mln de dolari.

Imaginea contrastantă a unui avion r(ăp)us

           La 24 noiembrie 2015 un avion de vânătoare F-16 a doborât un bombardier Su-24 rusesc care executa o operațiune de bombardament a obiectivelor din proximitatea frontierei siriano-turcă a încălcat regimul de frontieră turc, ceea ce s-a răsfrânt asupra relațiilor dintre cele două state – Turcia și Rusia. Aviatorul și încă un membru al echipajului au reușit să se salveze, în schimb pilotul Oleg Peșkov a fost executat de către militanții din regiune.  Infanteristul marin Alexandr Pozânici și-a pierdut viața în cadrul operațiunii de salvare a echipajului. Turcia a declarat că avionul a încălcat spațiul său aerian, iar Rusia a infirmat acest lucru. Prin urmare, incidentul a culminat cu o criză de proporții în cadrul relațiilor ruso-turce. Ministerul apărării al Rusiei a declarat că va înceta orice tip de contact militar cu partea turcă. Restul zborurilor pe care urmau să le efectueze bombardierele rusești au fost organizate în regim camuflat (însoțite) alături de avioanele de vânătoare. Aviația rusă a dislocat și desfășurat la baza militară ”Hmeymim”(pentru avioane) din Latakia sistemul antiaerian de rachete S-400. Ministerul afacerilor de externe al Rusiei a declarat că nu recomandă cetățenilor ruși să viziteze Turcia și a atenționat că vor spori ”amenințările teroriste pe teritoriul Turciei”. În consecință, agenția de turism rusă Rosturism a recomandat operatorilor de turism să sisteze comercializarea de pachete turistice. La 27 noiembrie șeful diplomației ruse Serghei Lavrov a declarat că din 1 ianuarie 2016 va fi sistat regimul fără vize cu Turcia. La 29 noiembrie 2015 președintele Federației Ruse Vladmir Putin a semnat un decret de instituire a unui regim de sancțiuni asupra Turciei. Documentul viza interzicerea produselor turce în consumul Rusiei și limitarea organizațiilor turce pe teritoriul rus, interzicerea unor zboruri de tip charter între cele două țări. În mod paradoxal, instituțiile statului rus au calificat organizația ”Mejlis” a tătarilor din Crimeea, în luna mai 2016, că ar fi o organizație extremistă.

Paradoxal dar adevărat, în luna iunie din anul 2016, se produce o încălzire în relațiile ruso-turcice. În data de 27 iunie 2016 președintele rus Vladmir Putin a primit un mesaj special din partea șefului statului turc, prin care ultimul își exprimă regretul în cazul avionului rus doborât de armata turcă în luna noiembrie 2015. Președinții Rusiei și Turciei, Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan, s-au înțeles să demareze un proces de normalizare a relațiilor între țările lor. După ce cei doi au purtat o convorbire telefonică, s-a reluat comercializarea pachetele turistice în Turcia. Solicitările au sporit de două ori. Premierul rus Dmitrii Medvedev a dat indicații guvernului să demareze procesul de eliminare a sancțiunilor din sfera relațiilor economice cu Turcia. În contextul reluării discuțiilor dintre Turcia și Rusia, mass-media rusă a enunțat că Rusia va avea acces la baza militară NATO de la İncirlik (http://www.incirlik.af.mil/). Ulterior, informațiile au fost retractate de oficialii turci și ruși.

Factorul kurd în algoritmul războiului sirian

Problema kurdă rămâne, în continuare, principalul element de amenințare la adresa securității naționale a Turciei, în special datorită recrudescenței acțiunilor şi mișcărilor paramilitare kurde. În contextul implicării în chestiunea siriană și acordării unui sprijin consistent guvernului sirian în războiul cu militanții Statului Islamic, dar și împotriva altor organizații paramilitare care se opun regimului lui Bashar Al-Assad, Rusia a furnizat arme și echipament moderne organizațiilor paramilitare kurde.

Opinia rusească recunoaște că războiul din Siria a ajuns într-un punct mort și confuz. Situația Turciei în actualitate este una alarmantă. Federalizarea Siriei ar reprezenta eșecul proiectelor geopolitice, care au fost elaborate de Ankara în ultimul deceniu. Deja astăzi există un teritoriu populat de kurzi- ”Rojava”- care dispune de caracteristicile unui stat.

Rusia a început să-și extindă prezența militară în Siria și astfel a diminuat forța militară turcă în regiune. În decursul anului 2015 militarii ruși planificau să construiască în Republica Siria încă o bază militară care ar fi avut menirea să atace pozițiile militanților antiguvernamentali și ale celor din ISIS. Noua bază militară din Quamishli a constituit un motiv serios de acutizare a relațiilor ruso-turce. Baza militară urma să fie utilizată de circa 100 de militari ruși (ostași și consilieri militari ruși). Ankara și-a exprimat indignarea față de locația militarilor ruși. Or, Quamishli se află între Irak și Turcia, iar până la granița turcă sunt 30 de km. Premisa inaugurării unei noi baze militare ruse, în contextul sprijinului militar acordat militanților kurzi, constă în destructurarea proiectelor geopolitice ale Turciei în zonă. Pentru că o seamă de experți de planificare statală din Israel au fost invitați în anul 2013 de către Ankara și au conceput proiecte legate de constituirea statului kurd în afara granițelor Turciei. Mărturiile unuia dintre cei 13 specialiști ai Israelului, care  s-a ocupat de proiectarea statului kurd în afara granițelor Turciei, au fost expuse la una din televiziunile ucrainene, în perioada post-anexare a Crimeei, când s-au declanșat confruntările militare din estul Ucrainei. Fără doar și poate, acțiunile Rusiei au fost orientate împotriva rebelilor ”Statului Islamic”, dar, în special, au însemnat o consolidare a prezenței militare în zonă pe fundalul confruntărilor cu Turcia, diminuarea capabilităților statului turc, și – din perspectiva ”războiului rece”- a oferit un răspuns hotărâtor Statelor Unite și statelor din coaliția antiteroristă.

Publicația turcă ”Todays Zaman” (http://www.todayszaman.com/haber) consideră că factorul kurd a devenit determinant atât pentru politica turcă, cât și pentru mișcările din politica Orientului Mijlociu. În ultima perioadă, elicopterele turce au devenit ținte sigure (multe informații legate de doborârea elicopterelor turce) ale luptătorilor din Partidul muncitoresc kurd, care dispun și folosesc arme moderne. Organizațiile paramilitare kurde de la nordul Siriei acționează vivace și atacă pozițiile ISIS.

Factorul kurd impresionează în acțiunile militare din Siria. Amenințarea kurdă coroborată cu actele teroriste din interiorul Turciei (Notă: În cadrul unui interviu acordat celor de la ”Echo Moskvî”, o extensie a postului de radio ”Europa Liberă”, fostul ministru al apărării Ceceniei-Ickeria, refugiatul  Ahmet Zakayev a declarat că ”versiunea amprentei cecene a apărut în mass-media rusă, în special a publicațiilor controlate de instituțiile statului. În ultimele două decenii Rusia i-a exploatat și utilizat pe ceceni și daghestanezi ca fiind extremiști, teroriști, ca oameni implicați în organizațiile teroriste internaționale, și, ei, înșiși, recunosc că dispun de un contingent și de o proprie agentură care este dispusă să-și asume orice crimă, favorabilă într-o anumită conjunctură politică, ce se leagă de Rusia în plan intern sau de Rusia în plan internațional. În principiu, Putin nu ascunde acest fapt. Ei au afirmat că ”acțiunile noastre ca replică la avionul doborât nu se vor limita la legume” și brusc au apărut o serie de explozii…Unicul lucru pe care pot să-l spun după ultimul act terorist constă în aceea că, după convorbirea telefonică purtată cu Erdogan, Putin a declarat că va elimina interzicerea turismului organizat în Turcia. Opinia mea constă în aceea că serviciile speciale, la indicația lui Putin, în viitor nu vom mai desfășura astfel de acte teroriste(…)În principiu, atunci când au ajuns la putere Putin și anturajul său i-au folosit pe cetățenii ruși și populația rusă în calitate de jertfe (…) Voi ați văzut că absolut toate țările au  exprimat o anumită prudență legată de vizitele în Turcia, pe când Rusia, de una singură, și Putin au făcut o declarație că acum se poate merge acolo, că deja există siguranță”-N.N..) a impus regimul de la Ankara să-și revizuiască strategiile și abordările contextuale.

 Turcia: în epoca ”războinicilor informaționali”

        Turcia a conceput un parteneriat strategic cu Ucraina în anul 2016. Turcia a devenit un aliat strategic al Kievului în problematica apărării drepturilor comunității tătare din Crimeea. Turcia a devenit un avanpost euroatlanic, unul esențial, pe care mizează Statele Unite și Marea Britanie în contracararea expansiunii militare rusești. În consecință, Departamentul de Apărare al Statelor Unite a elaborat un program amplu de antrenare a ”trupelor informaționale turce” în așa zisul război hibrid cu Rusia. În unul din articolele publicației rusești EADaily se arată că Washingtonul și Ankara vor acționa în comun acord și vor avea ca scop diminuarea impactului pe care îl exercită Moscova în sfera propagandistică și în operațiunile informaționale. Trupele informaționale ale Turciei vor benefica de asistență financiară americană, vor fi antrenate de instructori baltici și ucraineni. Prin urmare, comentatorii ruși consideră că ”Rusia va fi o țintă”. Experții americani au reușit să creeze o serie de proiecte informaționale de succes care au avut ca scop descurajarea agresiunilor Rusiei ( Notă: Aici, trebuie să amintim că Israelul a instituit un program operativ pentru războaiele informaționale”, în anii 2006-2008, inclusiv când a fost lansat un apel general către tinerii intelectuali interesați să se angajeze în domeniul războaielor informaționale și cibernetice).

Indiscutabil, trupele destinate războaielor informaționale se disting de cele cyberinformaționale. Acestea însușesc o altă componentă decât cea destinată hakerilor, din sfera de asistență tehnică. Aici vorbim despre un real control asupra spațiului informațional, atât în interiorul Turciei ca instrument de contracarare a agresiunilor informațiilor rusești, cât și extinderea controlului informațional în Federația Rusă, în scopul de ”descurajare a acțiunilor Kremlinului de expunere într-o lumină nefavorabilă a Turciei, instigarea la ură și vrajbă împotriva națiunii turce”.

Pentru noul ministru al apărării naționale a Turciei proiectul este primul, prin care se inter-relaționează cu Pentagonul. Proiectul a fost prezentat de șeful statului major al Turciei Hulusi Akar, iar programul nu este expus publicului. Viitoarele ”trupe informaționale” vor fi subordonate nemijlocit statului major și în mod formal vor fi considerate ca aparținând ”personalului civil” de pe lângă Ministerul apărării naționale al Turciei.  În schimb instructorii și antrenorii nu vor fi cetățeni turci. Proiectul constituirii ”trupelor informaționale” va fi realizat în cadrul cooperării interguvernamentale a SUA și Turciei, iar salarizarea personalului va aparține ambelor părți, inclusiv premiile bănești și recompensele speciale. Un ”războinic informațional” va câștiga mai mult ca un militar angajat pe bază de contract și care luptă cu arma în mână.

La 6 iulie 2016 ” ostașii informaționali” ai Turciei au fost repartizați să studieze pentru o multitudine de direcții și în mai multe țări. În primele 3 luni ”ostașii informaționali” vor studia în Letonia și Estonia (în engleză și și rusă) sau în Ucraina (în rusă,  în dependență de nivelul cunoștințelor în engleza). Limba rusă ca limbă de lucru este obligatorie, întrucât diversioniștii informaționali vor fi nevoiți să acționeze în zona internetului rusesc.

Cine va participa în aceste războaie informaționale orientat exclusiv împotriva Rusiei?- se întreabă politologii ruși. Organizația de cercetare națională  (MİT) este cea care controlează dosarele personale ale candidaților destinați să poarte aceste războaie. Candidații MİT sunt instruiți să respecte secretul de stat și completează anchetele (acestea au simbolistica oficială a Turciei) și vor fi viitorii diversioniști informaționali.

În Ucraina au început cursurile de instruire a trupelor informaționale ale Turciei care vor însuși teme de contracarare informațională în cazul în care statul turc va fi supus unei agresiuni informaționale din partea Rusiei. Trupele informaționale (Batalioanele de destinație specială în sfera informațională au intrat în procesul de instructaj la 29 iunie, la Kiev).

În prima etapă viitorii ”ostași informaționali” turci vor însuși subiecte de contracarare a agresiunilor informaționale ale Rusiei în cadrul Institutului militar de la Kiev. Vor fi predate următoarele subiecte:

– Lecții pe subiectul «OSINT»;

– Traning pentru «Stop Fake»;

– Traininguri pentru voluntari și pentru alte tipuri de distribuire informațională în rețele în baza proiectului «I-army.org» sunt propuse de experții Ministerul pentru politică informațională;

– Lecțiile bazate pe experiența operațiunilor informaționale și a operațiunilor PSY în regiunea Donbas și Crimeea (studii de caz).

Pentru a-și îndeplini misiunea statul trebuie să asigure o societate bazată pe stabilitate și secuziată împotriva efectelor nocive din exterior (Securitatea constituie un concept care își are originea în limba latină – securitas/securitatis şi presupune lipsa de grijă, de a fi la adăpost de orice pericol, un sentiment al încrederii și de liniște pe care îl oferă cuiva absența oricărui pericol”.

Turcia și ”războiul proiectelor”

În loc de concluzii

În ultimele decenii ale secolului trecut geopolitica a gestionat un paradox: pe de o parte un „război rece” în spațiul euroatlantic şi o „pace fierbinte” pe restul mapamondului.

În aceasta perioadă, forțarea de către geopolitica a exporturilor ideologice de revoluții şi democrații a condus la reacții conservatoare-populiste din partea unor state care au considerat că le-au fost subminate tradițiile politice, economice, culturale, religioase, etc. Aceasta poate fi considerată una dintre cauzele manifestării terorismului privat, statal şi internațional cu profunde conotații politice, economice, confesionale, etnice s.a., prin utilizarea mijloacelor violente de atac sau ripostă.

Turcia își revizuiește principiile. Pentru Turcia restabilirea relațiilor cu Rusia și Israel reprezintă un ”buton de siguranță” pentru țară și pentru stabilizarea statutului său în Orientul Mijlociu.

După ce Turcia și-a revizuit principalele sale poziții în relațiile cu Israelul și Rusia, ne putem aștepta la alte surprize în abordările Turciei, inclusiv în chestiunea kurdă care este un factor important în arhitectura geopolitică a războiului din Siria.

George Friedman, unul dintre cei mai fini analiști politici internaționali, ne oferă niște scenarii și predicții geopolitice în cazul Turciei de la începutul mileniului III – în cartea sa ”Următorii 100 de ani:previziuni pentru secolul XXI”. Friedman afirmă  că ”în timpul confruntării ruso-americane din Europa, care se va prelungi până în 2020, va mai exista o confruntare paralelă în Caucaz. Rușii vor face presiuni în regiune înspre sud, reabsorbind Georgia și refăcând legăturile cu aliații lor armenii. Întoarcerea armatei ruse la granițele turcești va declanșa o criză masivă în Turcia”.

Încă nu putem să afirmăm că relațiile Turciei și Rusiei au avansat la un alt nivel și au depășit realmente o criză de proporții. Cele două puteri regionale își au propriile proiecte geostrategice, care, uneori, pot să conveargă sau, alteori, să intre în competiție unele cu altele, inclusiv să se lovească în plex una pe alta.

Federația Rusă a insistat pe ideea că reprezintă o putere continentală. În declarațiile oficialilor ruși s-a avansat ideea că ar fi o ”putere regională”.

Întrebarea contextuală ce s-a impus în cadrul analizei noastre a constat în: – ce tip de confruntare avem în relația Rusia-Turcia? Dacă Ankara a fost percepută ca fiind o putere regională, atunci ce fel de putere se enunță Federația Rusă?

O fi o confruntare strategică pentru supremația de putere regională în sud-estul european, în Orientul Mijlociu și Asia centrală?!

O fi o confruntare între o putere a uscatului (heartland) și una maritimă (rimland) sau totuși o confruntare a două state derivată din perspectiva ”emotivităților” și ”afecțiunilor” aviatice?!

Be the first to comment

Leave a Reply