Pactul de la Varșovia și efectele sale

Pactul de la Varșovia și efectele saleAcum o săptămână la Varșovia și-a încheiat lucrările summitul Alianței Nord-Atlantice.

Summitul s-a desfășurat în perioada 8-9 iulie 2016. Rezultatul principal al summitului NATO de la Varșovia poate fi legat de formularea publică făcută de Alianță, prin care se anunță că se va reacționa la provocările Rusiei din ultima perioadă. Este pentru prima oară când Rusia, după o lungă perioadă, a fost recunoscută, în mod deschis, ca inamic.

Este surprinzător că în decurs de 2 ani Moscova a reușit să convingă Uniunea Europeană și țările din NATO că Rusia este o țară agresivă în care nimeni nu poate avea încredere.  În unanimitate, delegații summitului NATO de la Varșovia au sprijinit politica de descurajare a Rusiei.

În documentul de bază al Alianței au fost înregistrate modificări care reclamă principiile de funcționare ale organizației și impun noi valențe și tonalități pentru următoarele decenii. Au fost semnate o serie de acte, care poartă un caracter secret și nu pot fi expuse publicului.

În ultimii ani, oficialitățile din Federația Rusă au abuzat de o gamă largă de acuze împotriva Alianței, ca organizație, a statelor din NATO, încât unitatea alianței în chestiunea descurajării amenințării ruse a fost una de nezdruncinat. Oficialitățile ruse, prin declarațiile lor belicoase, au reușit să stârnească o furtună anti-rusească.

În mod formal, Alianța i-a adus Kremlinului la cunoștință că regulile și agenda internațională a fost schimbat din temelie și viața a devenit una mult mai palpitantă.

Acum câțiva ani,  Vladimir Putin afirma că Occidentul răspunde lent la forța pe care o are Rusia. Unii lideri de opinie din Rusia considerau că NATO reprezintă o organizație impotentă și depășită, iar Rusia poate oricând s-o elimine.

Vladimir Kozin, consilierul principal al directorului Institutului rus de cercetări strategice, a scris în publicația oficială a Armatei Ruse – „Krasnaya Zvezda”, în 12.07.2016, un articol ”Demagogie și amenințări ascunse” în care afirma că ”în majoritatea documentelor se spune despre multitudinea de provocări și amenințări, care planează asupra Alianției și a țărilor din vecinătate din partea Rusiei, iar măsurile pe care le adoptă NATO reprezintă un răspuns la ”formarea noilor condiții de securitate din Europa. În particular, acuzând țara noastră ( Federația Rusă-n.n.) în faptul că prin acțiunile și politica sa a ”diminuat nivelul de stabilitate și securitate, a sporit impredictibilitatea și a modificat situația din sfera de securitate”, summitul s-a pronunțat pentru sporirea forței militare a NATO.  În acest scop au fost confirmate deciziile anterioare ale Alianței legate de crearea unor forțe unificate care să aibă o reacție rapidă la nivel de divizie și a forțelor unificate operativ care trebuie să fie pregătite pentru a reacționa în regim rapid, capabile să se desfășoare în decurs de două trei zile. Unităților operative și permanente din cadrul Forțelor Militar Maritime ale NATO le-au fost oferite funcții suplimentare... NATO a reiterat că rămâne o alianță nucleară, atâta  timp cât lumea va dispune de arma nucleară. Aceleași formulări repetate și la summitele precedente ale alianței. Pentru întâia oară în documentul de final al alianței a fost înregistrată dispoziția conform căreia politica de descurajare nucleară a Alianței Nord Atlantice se va sprijini pe resursele nucleare americane ce vor fi amplasate în Europa. Trei puteri ale blocului nuclear- Marea Britanie, SUA și Franța își vor consolida doctrina de descurajare avansată prin intermediul micșorării indicatorului la care se poate apela la arma nucleară. Alianța își va activiza patrularea aeriana și își va spori prezența la Marea Neagră”.

Pe de altă parte, ședința Consiliului Rusia-NATO a fost una a opiniilor și regretelor. Înaintea ședinței Consiliului Rusia-NATO, șeful diplomației ruse Serghei Lavrov a afirmat, resemnat sau ironic, sau poate încrezător că „NATO ne-a solicitat să desfășurăm ședința Consiliului Rusia-NATO, iar noi am mers în întâmpinare. Noi nu evităm discuția. Am speranța că ședința va fi una responsabilă, nu orientată pe o discuție a ochelarilor propagandistici”.

Ședința Consiliului Rusia-NATO a presupus o „întrevedere a minților”, precum s-a exprimat secretarul general NATO J.Stoltenberg și a reprezentat o „oportunitate în care au fost lămurite pozițiile unuia față de celălalt”. Întrebările reprezentanților Rusiei au fost îndreptate asupra Ucrainei. În același timp, reprezentanții ruși au regretat faptul că Alianța și-a conturat o reacție dură la adresa Federației Ruse, în particular, prin redislocarea trupelor sale la frontiera cu Federația Rusă.

Delegației ruse i s-a explicat că toate acțiunile pe care deja le realizează Alianța Nord-Atlantică reprezintă o reacție față de politica Federației Ruse din Ucraina (și spațiul post-sovietic), care subminează bazele securității europene.

Să nu uităm faptul că reprezentantul permanent al Federației Ruse la NATO, Aleksandr Grușko, amenința înaintea summitului de la Varșovia că va pune în discuție eliminarea Scutului aerian antirachetă de la Deveselu și diminuarea prezenței euroatlantice în proximitatea frontierelor Rusiei, eliminarea factorului de impact euroatlantic din spațiul post-sovietic. La finalul ședinței Consiliului Rusia-NATO, Grușko a arătat ca un om obosit și un spirit resemnat.

Indiscutabil, summitul NATO de la Varșovia ne-a prezentat o nouă organizație, una motivată și dinamică. La summitul NATO de la Varșovia au fost lansate o serie de modificări fundamentale ale Alianței, care vor dăinui mulți ani de acum încolo. Interesele Rusiei vor conta mai puțin, pentru că vor prima interesele Alianței.

Rusia rămâne un partener al dialogului, dar, în condițiile și de pe pozițiile Alianței? Rezultatele summitului NATO de la Varșovia ne sugerează că DA.

Be the first to comment

Leave a Reply