Cristian Diaconescu: Opinii în dosarele de politică externă

cristian diaconescu

La 10 martie 2016, cursdeguvernare.ro și Academia de Studii Economice au organizat conferința ”Politica externă: România și schimbarea ordinii internaționale. Economie și geopolitică”, în cadrul căreia o serie de analiști au prezentat și dezbătut locul și rolul României în noul context mondial.

Cu această ocazie, fostul ministru dre Externe, Cristian Diaconescu consideră că statele europene membre NATO ar fi trebuit să reacționeze mai tranșant față de amenințările Moscovei referitoare la amplasarea scutului anti-rachetă în Europa – analistul insistând pe diferența vizibilă de abordare dintre UE și SUA cu privire la amenințările din Est.

”Discutând deschis: scutul antirachetă de la Deveselu este un proiect al NATO, decis la două summit-uri consecutive. Din acest punct de vedere, față de preocupările Federației Ruse privind acest scut antirachetă nu am auzit decât reacțiile SUA. Da, este un proiect în România, în Polonia, în Olanda, în Turcia, în Spania, agreeat la nivelul Alianței. Din punctul de vedere al Federației Ruse, înțeleg că am putea fi în pericol la un moment dat. Aș fi curios: care este poziția statelor NATO din Uniunea Europeană în legătură cu acest pericol în care România ar fi subiect? Repet, aș vrea să înțeleg solidaritatea partenerilor din Alianța Nord Atlantică și din această perspectivă.”, a afirmat joi fostul ministru de Externe.

”Europa de acum 20 de ani, Europa din 2003-2004, când am devenit membru NATO, Europa din 2007, când am devenit membri ai UE s-a schimbat. Major. Din acest punct de vedere, ceea ce discutăm astăzi este o fotografie de moment. Lucrurile sunt în plină evoluție. O serie de state europene au consacrate dezbateri de acest gen, în România interesul pentru aceste dezbateri este redus.”

O trecere în revistă a dosarelor de politică externă făcută de Cristian Diaconescu:

  • Relațiile cu vecinii. România, în regiune, este învecinată cu state membre ale UE și NATO, deci parteneri cu care România, împărtășind aceleași standarde și valori, are un plafon de dialog și înțelegere mult mai ridicate. România are alături state care doresc să devină membre ale UE, state în Balcani care doresc să devină membre NATO, state care nu doresc să facă parte din aceste organizații și care se opun categoric și, în proximitatea estică, un stat care se opune inclusiv extinderii UE și NATO. Din acest punct de vedere, contextul regional este cât se poate de complicat.
  • Tratate. România, într-o perioadă destul de scurtă de timp, și-a readaptat conceptele interne în așa fel încât să devină armonizată cu standardele Occidentale. Și din punctul de vedere al atitudinii față de vecinătatea sa, România a finalizat dezbaterile cu statele vecine în legătură cu o serie de probleme, în special minoritățile și regimul de frontieră. Ar fi de dorit în cadrul dosarului cu Serbia ca autoritățile de la București să urmărească și să fie mult mai consecvente în a înțelege utilitatea protocoalelor semnate cu Serbia din perspectiva drepturilor minorităților.
  • Republica Moldova. Împărtășim un spațiu identitar comun, istoric, lingvistic, religios, cultural. Indiferent din ce parte se apreciază aceste relații, între România și Republica Moldova întotdeauna vor fi relații speciale, care să fie dezvoltate cu mare atenție. Orice autoritate de la București nu se poate detașa de valorile comune care ne-au fost transmise.
  • Ungaria. Nu există azi niciun fel de probleme între România și partenerii săi. Orice fel de incidente de parcurs între capitale, multe dintre acestea provenind din atitudini care țin de atitudini generate de consumul politic intern și mai puțin de relațiile dintre state. Acestea țin, în esență, de viața politică și nu constituie argument de fisură în planul mare al relațiilor fundamentale între, să spunem, România și Ungaria. Felul în care cooperăm cu Ungaria în cadrul structurilor de securitate sau ale UE este exemplar.
  • Parteneriate strategice europene. Din perspectiva relațiilor cu centrul și vestul Europei, România are, cu membrii fondatori ai UE, parteneriate strategice aprofundate. Sigur, dincolo de aspectele teoretice așezate pe hârtie este nevoie de cât mai multe proiecte practice. Este nevoie să se dea substanță aspectelor parteneriatelor strategice cu Marea Britanie, cu Italia, cu Germania.
  • Parteneriatul strategic cu SUA. Din punctul de vedere al garanțiilor de securitate este cel mai semnificativ parteneriat pe care îl avem. Din punctul de vedere al interesului celeilalte părți în legătură cu asigurarea securității și stabilității României, SUA sunt țara cea mai implicată. Din punctul de vedere al relațiilor instituționale, în special în domeniile Apărării și Securității Naționale, cooperarea cu instituțiile din Statele Unite este ireproșabilă. Cu tot respectul, cu mult peste nivelul relațiilor cu unele state europene din Alianța Nord Atlantică.
  • Orientul Mijlociu. Avem astăzi o relație, o cunoaștere foarte bună a Orientului Mijlociu. Există și acel parteneriat foarte bun, care ne permit astăzi ca într-o vizită de la nivel ministerial în sus, să mergem într-o singură zi și la Ramala, în statul palestinian, și apoi să ne întoarcem la Tel Aviv. Acest gen de relație este acceptat biunivoc, de ambele orașe, în așa fel încât România, într-adevăr, poate fi un broker de relații internaționale într-o zonă extrem de sensibilă, unde foarte puțini din afară au capacitatea să spună ceva, indiferent ce se anunță în presă, care în egală măsură ar putea fi folosită de către cei care la un moment dat ar fi preocupați de dezvoltări în această zonă.

Nemulțumiri: există o diferență extrem de serioasă între nivelul extrem de bun al relațiilor internaționale pe care le avem cu China și nivelul relațiilor economice. Armonizarea promisiunilor politice cu punerea lor în aplicare economică fiind și azi destul de complicată.

Sursa: cursdeguvernare.ro

Despre Laurențiu Nedianu 449 Articles
Editor stiri si analize geopolitice Intell News Romania

Be the first to comment

Leave a Reply