„Am gresit!”: Președintele Armeniei demisionează sub presiunea protestelor de stradă

Demonstrații pe străzile din Ierevan, capitala Armeniei. Protestele au forțat demisia liderului său. Foto: Karen Minasyan / France-Presse – Getty Images

Zece zile de demonstrații care au escaladat în toată Armenia au forțat luni demisia omului care a condus țara în ultimul deceniu, creând ultima criză într-un stat post-sovietic care încearcă să depășească o moștenire a unei guvernări democratice slabe.

Demisia neașteptată a președintelui a fost întâmpinată cu manifestări de bucurie generală în capitala Armeniei, Erevan și în alte orașe. Zeci de mii de oameni s-au adunat în Piața Centrală a Republicii, in Erevan, unde toată după-amiaza și noaptea au dansat și au fluturat steagul armean, un tricolor dungat cu roșu, albastru și portocaliu.

Serzh Sargsyan, președinte încă din anul 2008, și-a atins limita legală de două mandate la începutul acestei luni. Un referendum constituțional în 2015 ar fi transferat cele mai multe atribuții prezidențiale în funcția de prim-ministru, iar Parlamentul, dominat de partidul său republican de dreapta, la votat rapid, fără ca niciun alt candidat să primească o șansă.

„Am greșit”, a afirmat Sargsyan într-o scurtă declarație de demisie oferită agenției oficiale de presă. „Mișcarea stradă este împotriva mandatului meu. Vă îndeplinesc cererea,,.

Nivelul protestelor a surprins foarte mult. „Modul în care au procedat, au fost atât de aroganți încât au declanșat o reacție destul de intensă pe care nimeni nu a așteptat-o”, a spus Richard Giragosian, directorul Centrului de Studii Regionale, un think tank din Erevan. Mii de armeni înfuriați, majoritatea dintre ei tineri, au asaltat Piața Republicii începând cu 13 aprilie. Protestele s-au răspândit treptat în alte orașe mari din țările mici din Caucazul de Sud, inclusiv Gyumri și Vanadzor.

Presiunea creată luni asupra președintelui Sargsyan, în vârstă de 63 de ani, l-a determinat să demisioneze a doua zi, după ce soldații dintr-o companie a prestigioasei forțe de menținere a păcii din țară, care a servit în străinătate în Irak, Afganistan și Kosovo, s-au alăturat marșului de la Erevan, echipați în uniforme.

Marți a fost Ziua Memorială a Genocidului Armeniei, zi în care mulți dintre cei peste 2,6 milioane de oameni din țară, ies pe străzi. Se aștepta să se transforme rapid într-o vastă demonstrație anti-Sargsysan care ar fi fost de neconceput să se suprime cu forța.

Dl Sargsyan promitea anul trecut, să nu încerce să-și prelungească mandatul, devenind prim-ministru atunci când se va fi încheiat mandatul său prezidențial. Karen Karapetyan, care tocmai a părăsit postul de prim-ministru pentru a face loc domnului Sargsyan, a preluat funcția de premier, continuîndu-și mandatul de drept.

Evenimentele rapide au aruncat țara în dezordine. Noua Constituție investește o putere considerabilă în Parlament și se așteaptă rapid alegeri anticipate.

Demonstrațiile din Erevan au fost alimentate de o nouă generație de armeni dezamăgiți de mica elită a politicienilor și a aliaților lor oligarhi, care au controlat guvernul și o mare parte a economiei. Protestatarii au respins argumentul standard potrivit căruia Armenia a avut nevoie de o conducere necondiționată pentru a negocia încetarea conflictului cu Azerbaidjanul învecinat și pentru a face față relațiilor tensionate cu Turcia, pe de altă parte.

Există o nouă generație de armeni care dorește schimbare. Problema este că ei nu au un lider. Nikol Pashinyan, membru al opoziției din Parlament care a condus protestele, nu are un partid și un electorat vast.

Serzh Sargsyan, fostul președinte al Armeniei, recent numit prim-ministru, s-a întâlnit duminică cu omologul opoziției Nikol Pashinyan din Erevan. Foto: Vano Shlamov / France-Presse – Getty Images

Președintele Sargsysn a fost de acord să se întâlnească duminică cu domnul Pashinyan, dar a ieșit din întâlnire în câteva minute, susținând că a fost șantajat. Atunci, dl Pashinyan și doi aliați ai opoziției au fost reținuți peste noapte, după ce au fost reținuți și zeci de demonstranți. Cele trei figuri emblematice ale liderilor opoziției au fost eliberați luni.

Analistii pe probleme de politica externă din Armenia au comparat protestatarii cu „elitele” urbane, care se pare că au protestat față de realegerea președintelui Vladimir V. Putin în 2012, după ce a fost ministru pentru un mandat pentru a evita limitările constituționale. Unii armeni s-au referit chiar la manevra conducătorului lor ca fiind una de instalare al unui „al doilea Putin”. Spre deosebire totuși de liderii armeni, Putin a cedat greu, trimițând forțele de ordine in strada pentru inabușirea protestelor și dând un exemplu de ce pațesc și alți protestatari, prin sentințe de închisoare grea. Orice semnal de schimbare a guvernului prin proteste de stradă, cum ar fi cel din Ucraina, „irită” Kremlinul, astfel încât protestele din Armenia au atras atenția televiziunii de stat rusești până la momentul demisionarii Presedintelui Sargsyan.

Marșul studenților armeni pe străzile din Erevan luni, protestează împotriva eforturilor fostului președinte de a rămâne la putere. Foto: Vano Shlamov / France-Presse – Getty Images

Armenia, un stat sovietic până la declararea independenței în 1991, rămâne un partener apropiat al Rusiei într-o regiune volatilă, cu o bază militară rusă la Gyumri. A fost practic blocată timp de două decenii într-un război cu Azerbaidjanul, o altă fostă republică sovietică, disputa fiind controlulul asupra unei enclave, Nagorno-Karabah. Unii armeni acuză Rusia de alimentarea unui nou conflict, precum cel din 2016, prin vânzarea de arme către ambele părți.

Azerbaijan-ul a stiut sa „exploateze” tulburările interne ale Armeniei, in incercarea sa de a trage foloase  cat mai multe, devansarea adversarului in acest conflict, motiv pentru care, se pare, domnul Sargsyan a demisionat rapid. Dincolo de aceasta, începutul președinției sale în 2008 a fost afectat de protestele de stradă în care au fost uciși 10 persoane și au fost rănite peste 100 de persoane – deci a fost clară intenția sa de păstrare a păcii de data aceasta.

Dincolo de tensiunile politice și teritoriale, țara a suferit, de asemenea, o scădere economică drastică în ultimii ani. Armenia depinde în mare măsură de remitențele din diaspora sa, care însumează aproximativ 50.000 de persoane. Armenii care lucrează în domeniul construcțiilor și al altor domenii conexe în Rusia, au fost loviți puternic de devalorizarea rublei în 2015, dar au trimis acasă 1,07 miliarde de dolari anul trecut, potrivit datelor furnizate de Banca Centrală. În calitate de prim-ministru, domnul Karapetyan a ajutat economia să crească prin promovarea unei politici de dezvoltare a sectorului tehnologic, printre altele.

Având în vedere că majoritatea funcționarilor guvernamentali de rang înalt, inclusiv premierul în exercițiu, sunt aliații lui Sargsyan, este neclar dacă demisia sa va aduce orice schimbare imediată spre normalitate, sau că protestela ar înceta.

Guvernul a sperat că protestele se vor disipa, dar sa întâmplat și contrariul, ceea ce a accentuat fenomenul de lebădă neagră, iar in Armenia se așteaptă o perioadă tranzitorie de lunga durată, situație din care se poate observa frenezia frecărilor de mâini, în tabăra adversarilor externi, Azerbaijan-ul, și nu numai.

Despre Laurențiu Nedianu 448 Articles
Editor stiri si analize geopolitice Intell News Romania

Be the first to comment

Leave a Reply